Ultima actualizare 2024-10-28 de admin
Tulburările de comportament pot fi descrise ca un set de comportamente care provoacă simptome emoționale negative atunci când sunt lăsate netratate.
Multe dintre aceste tulburări sunt detectabile în timpul copilăriei și, dacă sunt depistate devreme, pot fi tratate eficient cu intervenții comportamentale. Ocazional, medicația este necesară, pe lângă strategiile comportamentale.
Tulburările de comportament și cele emoționale sunt aceleași?
Există frecvent o suprapunere în tulburările de comportament și emoționale, dar anumite caracteristici indică în mod specific tulburările de comportament.
Aceste tulburări se referă în mod predominant la dinamica socială și de comunicare și la funcționarea adaptativă care modelează contururile profilului simptomelor din Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a cincea (DSM-V).
Cauzele majore ale tulburărilor de comportament
Datele sunt amestecate la determinarea etiologiei tulburărilor de comportament. Cu toate acestea, există dovezi definitive că alcoolismul este un teratogen comun responsabil pentru dizabilitățile cognitive, tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și alte tulburări de comportament.
Factorii genetici pot juca, de asemenea, un rol în promovarea sau împiedicarea dezvoltării sănătății mintale în timpul creșterii. Există dovezi care sugerează că copiii cu părinți diagnosticați cu schizofrenie au o predispoziție substanțial mai mare la această tulburare în comparație cu copiii care nu au antecedente familiale de tulburare.
Tratarea tulburărilor de comportament
Tulburările de comportament sunt tratate cu psihoterapie de rutină de către un clinician autorizat în sănătate mintală.
Ocazional, simptomele pot fi severe până la punctul în care medicamentele psihotrope sunt eliberate de un medic ca o intervenție necesară pentru ameliorarea simptomelor.
În general, nu există un remediu pentru tulburările de comportament. Cu toate acestea, simptomele sunt adesea gestionate cu rezultate optimiste și pozitive care este posibil să nu fi fost atinse fără intervenție. Este important ca copilul dumneavoastră să fie evaluat dacă bănuiți că ar putea avea o tulburare de comportament.
Abordările de tratament bazate pe dovezi, în timp ce folosesc factori de protecție, cum ar fi abilitățile parentale consecvente și iubitoare, sunt cheia pentru depășirea provocărilor asociate cu aceste tulburări.
Deși strategiile de auto-ajutorare sunt cu siguranță încurajate, este recomandabil să implicați un profesionist autorizat pentru a ghida progresul pacientului. Pentru copii, programele de întărire sunt foarte eficiente în formarea unor comportamente mai avantajoase și în promovarea unui sentiment general de bunăstare.
Diagnosticarea tulburărilor de comportament
Tulburările de comportament sunt diagnosticate printr-o listă atent selectată de teste psihologice, precum și prin observații și rapoarte ale modelelor comportamentale din trecut. Examinatorul trebuie să determine testarea adecvată necesară analizând funcționarea cognitivă, emoțională, socială și comportamentală a subiectului.
Testarea este frecvent utilizată pentru a determina intervențiile de tratament adecvate, pentru a clarifica diagnosticul și pentru a monitoriza progresia inițială. Testarea poate fi împărțită în trei categorii principale:
- Evaluarea intelectuală
- Teste proiective/de personalitate
- Evaluare clinică
1. Evaluarea intelectuală
Testarea intelectuală măsoară de obicei abilitățile cognitive cu un set de subteste care se corelează cu scorurile IQ. Exemple de aceste teste includ:
- Scalele de inteligență Stanford-Binet (SB5)
- Scala Wechsler de inteligență pentru adulți (WAIS-IV)
- Testul de realizare cu gamă largă (WRAT)
Rezultatele testului pot ajuta la determinarea profilului cognitiv general al unui subiect, a deficitelor intelectuale sau chiar a performanței intelectuale superioare.
2. Teste de personalitate
Măsurile de personalitate includ teste care măsoară teme emoționale, sociale și comportamentale. Frecvent, testele de alegere sunt:
- Inventarul personalității multifazice din Minnesota (MMPI)
- Testul petelor de cerneală Rorschach
- Testul tematic de percepție (TAT)
Construcția testului poate fi văzută ca fiind în mare măsură nestructurată, iar rezultatele sunt determinate de corelațiile caracteristicilor clasificate.
3. Evaluări clinice
Evaluările clinice evaluează comportamentul disfuncțional și severitatea anomaliilor organice, cum ar fi afectarea creierului. Următoarele evaluări sunt utilizate în mod obișnuit pentru a determina dacă există un model comportamental aberant:
- Bateria de teste neuropsihologice Halstead-Reitan (HRNB)
- Inventarul depresiei Beck
- Testul Bender-Gestalt
Evaluările Beck sunt un instrument excelent pentru a realiza o evaluare rapidă și concisă a tulburărilor de dispoziție în vederea formulării planurilor de tratament.
Diferențele dintre personalitate și tulburări de comportament
Tulburările de personalitate și de comportament au multe diferențe. Tulburările de personalitate sunt în general omniprezente, cu un model consistent de comportament disfuncțional care este în mod obișnuit intolerant la schimbare.
Tulburările de personalitate includ:
1. Tulburare de personalitate paranoica
O tulburare de personalitate paranoidă este descrisă ca o neîncredere marcată în ceilalți și o preocupare față de suspiciunea motivelor celorlalți. Cei afectați tind adesea să aibă ranchiună față de ceilalți.
2. Tulburarea de personalitate schizoidă
O tulburare de personalitate schizoidă se caracterizează printr-o detașare semnificativă de ceilalți într-un cadru social. Persoana afectată preferă activitățile solitare și poate fi descrisă ca fiind emoțional rece sau îndepărtată.
3. Tulburarea de personalitate antisocială
O tulburare de personalitate antisocială se caracterizează prin implicarea într-un comportament criminal cu o nerespectare flagrantă a drepturilor celorlalți. Se știe, de asemenea, că indivizii afectați sunt lipsiți de empatie și au un ego întărit.
4. Tulburare de personalitate borderline
Tulburarea de personalitate borderline implică dificultăți semnificative în menținerea conexiunilor interpersonale sănătoase. Persoanele cu această tulburare descriu frecvent că se simt lezați și prezintă dificultăți în a controla izbucnirile de furie.
5. Tulburarea de personalitate histrionică
O tulburare de personalitate histrionică este caracterizată de dorința de a fi în centrul atenției și de a considera că relațiile au o calitate mai profundă decât ceea ce există de fapt.
6. Tulburarea de personalitate narcisistă
O tulburare de personalitate narcisistă este o afecțiune în care indivizii prosperă din nevoia de admirație și lipsesc empatie față de ceilalți. Ei tind să simtă un sentiment de drept și să manifeste aroganță și un comportament trufaș.
7. Tulburare de personalitate evitantă
O tulburare de personalitate evitantă este cunoscută în mod obișnuit pentru sentimentele de suprasensibilitate și teama intensă de respingere. Persoanele afectate pot evita activități noi de teamă să nu fie ridiculizate.
8. Tulburare de personalitate dependentă
O tulburare de personalitate dependentă se caracterizează prin nevoia de a fi validată de alții. Persoanele cu această tulburare au o teamă de separare și se simt neajutorate când sunt singure. De asemenea, se sprijină foarte mult pe alții pentru sfaturi și luare a deciziilor.
9. Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă
O tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă se caracterizează printr-o nevoie de perfecționism în performanță. Cei afectați sunt, în general, descriși ca inflexibili și prosperă pe regimuri și ordine.
Tulburările de comportament includ:
1. Dizabilitate intelectuală
Dizabilitatea intelectuală se caracterizează prin deficite cognitive semnificative în funcționarea intelectuală determinate prin testarea cognitivă. S-a constatat că deficitele afectează funcționarea în mai multe setări adaptative.
2. Tulburare de comunicare
O tulburare de comunicare se caracterizează prin anomalii ale vorbirii și modelelor de vorbire care sunt rare la vârsta copilului.
3. Tulburarea spectrului autist
Tulburarea spectrului autist se caracterizează prin deficite în reciprocitatea socială și modele restrictive în comportamente și interese.
4. Tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate
Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate prezintă o incapacitate marcată de a acorda atenție și o distracție ușoară. Persoanele afectate sunt adesea agitate.
5. Tulburarea de ticuri
Tulburarea ticurilor este caracterizată în DSM ca mișcare sau vocalizare bruscă, rapidă, neritmică motorie.
Cât de frecventă este tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)?
Studiile sugerează că, dincolo de granițele culturale, ADHD afectează aproximativ 5% dintre copii și 2,5% dintre adulți. Este de obicei mai răspândită la bărbați decât la femei.
Factori de risc pentru tulburările de comportament
Factorii de risc pentru tulburările de comportament includ predispoziția genetică și expunerea în timpul perioadei prenatale de dezvoltare.
Factorii sociali adversi, cum ar fi sărăcia, abuzul, trauma declanșată de copil și bolile medicale care promovează calități dezadaptative pot, de asemenea, exacerba riscul de expunere la tulburări de comportament.
Cuvânt final
În general, nu există un remediu pentru tulburările de comportament. Cu toate acestea, simptomele sunt adesea gestionate cu rezultate optimiste și pozitive care este posibil să nu fi fost atinse fără intervenție. Este important ca copilul dumneavoastră să fie evaluat dacă bănuiți că ar putea avea o tulburare de comportament.
Abordările de tratament bazate pe dovezi, în timp ce folosesc factori de protecție, cum ar fi abilitățile parentale consecvente și iubitoare, sunt cheia pentru depășirea provocărilor asociate cu aceste tulburări.
Referințe
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5803568/.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6876904
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2826121
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3885302
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5663794
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7111125
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4768532
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3472167
